  
de sus în jos:
Richard Clayderman
impreuna cu un numar Lucire Noua Zeelandã, facut cadou; la
intrarea in tara; poze din cadrul recitalului sustinut la Oradea. |
Lucire: Cum va simtiti
in Romania?
Richard Clayderman: Intodeauna e o placere sa vin
intr-o tara in care sunt primit cu atata caldura. E adevarat ca
de aceasta data nu voi fi singurul care va concerta. Pe scena vor
urca si alti artisti renumiti, dar eu de-abia astept sa ma intalnesc
cu fanii mei.
L: Ce parere aveti despre Romania secolului XXI?
R.C.: Vad ca lucrurile incep sa se miste si in
Romania, totul incepe sa prinda contur. Oamenii de aici, ca de altfel
toti romanii, sunt foarte primitori. Mi-a facut o deosebita placere
ca m-au recunoscut. Regret ca nu am avut timp sa vizitez orasul,
dar sper ca data viitoare voi avea timp sa fac acest lucru. Ambianta
orasului,
cladirile, oamenii, toate m-au impresionat. Imbinarea dintre vechi
si nou m-a cucerit: oameni pe bicicleta, altii care nu au renuntat
inca la caruta – toti contribuie la farmecul locului. Nu stiu
daca este bine sau nu, dar
sunt foarte concentrat asupra muzicii mele, asa ca imi ramane prea
putin timp sa aflu mai multe despre tara in care concertez. Prioritara
este intalnirea cu publicul.
Lucire: Pe cand un concert Richard Clayderman in
Romania?
R.C.: E greu sa pui pe picioare un concert pentru
pian. Am acceptat invitatia de a canta in cadrul acestui spectacol,
pentru ca imi doream sa revin in Romania. Probabil ca in viitorul
apropiat le voi oferi romanilor un recital.
L: Cum e viata de vedeta?
R.C.: Sunt mai degraba muzician decat vedeta. Este
adevarat ca pun in scena concerte ample, la care vin zeci de mii
de spectatori, dar in spatele reusitei se afla munca de echipa.
Cel mai important este faptul ca simt ca sunt iubit. E extraordinar.
Sunt cunoscut pretutindeni, in Europa, America sau Asia.
L: Daca tot a venit vorba despre echipa. Cu cine
colaborati?
R.C.: Din 1977 lucrez cu aceiasi compozitori, doi
la numar. Unul este si managerul meu. Apoi, am persoane de incredere,
care ma reprezinta in toate tarile din lume. Aceasta este echipa
mea si fara ea nu as fi obtinut asemenea rezultate.
L: Ce faceti pentru a va pastra admiratorii?
R.C.:Incerc sa fiu cat mai bun pe plan profesional.
Profit astfel de sansa care mi s-a dat. Sa stiti ca in lume sunt
foarte multi muzicieni talentati, care insa nu au avut oportunitatea
de a deveni renumiti.
L: Care este publicul tinta?
R.C.: Muzica mea este accesibila oricui. Piesele
mele sunt ascultate deopotriva de cei cu studii muzicale, cat si
de aceia care nu au cunostinte in domeniu.Unii au descoperit frumusetea
pieselor clasice dupa ce le-au ascultat in interpretarea mea, ceea
ce este extraordinar. Trebuie sa mentionez faptul ca pana la 16
ani am studiat foarte mult si am cantat exclusiv bucati clasice.
L: Ce faceti cand nu cantati la pian?
R.C.: E greu de spus, pentru ca nu pot sta departe
de acest instrument. Cant in fiecare zi. Aici, de exemplu, nu am
avut pian in camera. Am fost deosebit de incantat insa cand am descoperit
unul in holul hotelului. Nu am rezistat tentatiei de a exersa putin.
In rest, citesc si ma uit la filme. Prefer biografiile unor muzicieni
clasici si ador filmele de aventura.
L: Copiii dumneavoastra sunt la fel de talentati?
R.C.: Copiii mei sunt deja mari, au propria viata.
Fiica mea a cantat o vreme si sa stiti, e chiar talentata. Si baiatul
meu a cochetat cu pianul, dar si-a dat seama la scurt timp ca ii
place mai mult baschetul.
L: La ce nume reactionati mai repede? Philippe
sau Richard?
R.C.: E normal, ca dupa 30 de ani sa reactionez
la Richard. Familia si prietenii imi spun in continuare
Philippe. |